Evoluții politice în Belarus: Factorul extern. Posibil model “Moldova/Kozak/Plahotniuc” la Minsk

Autor: Dorin Popescu

1. Evoluții interne și măsuri adoptate de președintele în funcție

Alexandr Lukașenko a declarat sâmbătă că situația internă evoluează în direcția unei “revoluții colorate”, așa cum anticipa, dar cu utilizarea semnificativă a factorului extern. Vizitând poligonul militar din Grodno al Brigăzii 6 mecanizate, Lukașenko a precizat că “împotriva Belarus se utilizează scenariul unei revoluții colorate, iar originalitatea și specificul situației sunt generate de utilizarea factorului extern, ceea ce nu se folosește întotdeauna. De regulă se provoacă scenarii interne prin care se schimbă puterea. Dar, pentru că la noi puterea se împotrivește acestui scenariu și chiar controlează situația, s-a inclus atunci în scenariu factorul extern”.

Potrivit președintelui în funcție, opozanții vor să disperseze forțele militarilor și ale forțelor de ordine din Belarus, să le distragă de la situația internă și să tensioneze situația la frontiera externă. Alte declarații: are loc o intensificare a banditismului în societate; se vorbește deja despre un “președinte alternativ”; protestele sunt sprijinite și finanțate din străinătate; principalul sprijin militar extern este generat de dislocarea trupelor NATO către granița cu Belarus: “Sprijinul militar este evident - deplasarea trupelor NATO către granițele noastre. Vedem o mișcare serioasă a trupelor NATO în imediata vecinătate a frontierelor noastre pe teritoriul Poloniei și Lituaniei. Aduc trupe aici și pe Belarus se poate pune deja cruce”.

Președintele în funcție a însărcinat ministrul Apărării și comandantul Comandamentului Operațional de Vest să facă toate eforturile pentru a „proteja, în primul rând, perla vestică a Belarus, cu centrul în Grodno” și să adopte toate măsurile, inclusiv cele mai dure, pentru apărarea suveranității naționale.

Cu această ocazie, ministrul apărării al Republicii Belarus, Viktor Hrenin, i-a raportat lui Lukașenko scenariul aplicației tactice neplanificate pe care o parte din forțele armate belaruse o efectuează în apropierea graniței cu Polonia.

Președintele Belarus a inspectat, alături de comanda Forțelor Armate, și raionul Batalionului de tancuri 52, în care se află punctul de conducere al Divizionului de rachete vest, dotat inclusiv cu sisteme “Polonez”. Potrivit lui Lukașenko, deplasările de trupe NATO pe teritoriul Poloniei și Lituaniei ar avea obiectivul de a destabiliza situația în zona raionului Grodno (aflat în partea de vest a țării, la granița cu Polonia).

La 22 august, președintele l-a numit în funcția de guvernator al regiunii Grodno pe Vladimir Karanik, fost ministru al sănătății, pentru a-și maximaliza fidelitatea administrației regionale. Acesta s-a întâlnit cu deputații Consiliului Regional Grodno, cărora le-a declarat că Minskul și Grodno sunt cele mai fierbinți puncte ale situației tensionate din țară.

Cu această ocazie, Lukașenko a declarat că în apropierea graniței belaruso-poloneze se dislocă numeroase trupe NATO, iar avioanele F-16 NATO pot ajunge la frontieră în 15-20 de minute. Președintele în funcție a declarat că în regiunea Grodno au fost dislocate de către armata Belarus, ca reacție, pentru consolidarea apărării, trupe de desant de la Vitebsk și sunt în stare operațională rachetele tactice Tocika-U, Polonez și sistemele ZRK S-300.

În acest context, Lukașenko a ordonat trecerea forțelor armate ale Republicii Belarus la starea “gata de luptă permanent”, precum și redislocarea trupelor pe direcția Vest. Lukașenko a caracterizat aceste măsuri ca fiind unice în ultimul sfert de veac.

Pentru consolidarea controlului intern, Lukașenko a ordonat totodată închiderea temporară a obiectivelor industriale aflate în grevă și suspendarea temporară a activității acestora.

Maxim Mironov, expert, profesor la IE Business School (Madrid), apreciază că, în situația tensionată din Belarus, rolul decisiv ar putea reveni armatei și guvernului Belarus. Eventuala trecere a acestora de partea demonstranților / opoziției ar fi fatală regimului lui Lukașenko. În momentul de față, evoluțiile protestelor slăbesc fidelitatea instrumentelor de forță (armată, poliție, OMON, trupele de grăniceri etc.) față de Lukașenko.

1. Evaluarea Ministerului Apărării din Belarus

Ministrul Belarus al apărării Viktor Hrenin a evaluat astfel situația din țară:  acțiunile blocului de forță din Belarus privind „stabilizarea situației” din țară pot fi folosite de către „forțele externe și adversarii politici ca pretext pentru schimbarea prin forță a cursului politic al Republicii Belarus”; “nu poate fi exclusă ipoteza că, în viitor, forțele distructive vor încerca să acapareze puterea provocând revolte în masă, inclusiv prin utilizarea armelor. Situația cea mai dificilă poate apărea în regiunile vestice ale țării, unde au fost adoptate de mult timp o serie de măsuri pentru a convinge populația noastră de apartenența sa etnică și culturală la unul dintre vecinii noștri apropiați”; contribuții la destabilizarea situației pot avea „forțele distructive supravegheate de serviciile speciale ale țărilor occidentale, care, atât prin mijloace legale, cât și ilegale, pot încerca să pătrundă în Belarus infiltrându-se prin granița de vest”; “în această situație, acțiunile blocului de forță din Belarus pentru stabilizarea situației pot fi prezentate ca un genocid al propriului său popor și folosite ca pretext pentru schimbarea cursului politic al Belarusului prin forță, în primul rând, cu utilizarea unităților și subunităților străine de înaltă pregătire desfășurate în imediata vecinătate a frontierei noastre de stat”.

Oficialul belarus a precizat că NATO poate utiliza, în cazul unei intervenții în Belarus, pentru asigurarea sprijinului aerian, 18 avioane de vânătoare tip F-16 ale Forțelor Aeriene ale SUA, redislocate recent de la baza din Germania la baza de aviație Lask din sud-vestul Poloniei. Durata zborului acestora până la granița cu Belarus este de cca 22 de minute.

1. Reacții în Polonia, Lituania, NATO la declarațiile și acțiunile lui Lukașenko

Declarațiile belicoase ale lui Lukașenko și măsurile anunțate de acesta au generat reacții imediate în Polonia, Lituania și la nivelul Alianței Nord-Atlantice.

Președintele Poloniei a declarat că țara sa nu intenționează să încalce integritatea teritorială a Republicii Belarus, iar teza propagandei autorităților din Belarus potrivit căreia Polonia ar avea intenția de a încălca integritatea teritorială a Republicii Belarus “surprinde și întristează” autoritățile poloneze.

Președintele Lituaniei a respins și el, în termeni similari, acuzațiile liderului de la Minsk.

Purtătorul de cuvânt al NATO, Oana Lungescu, a numit declarațiile lui Lukașenko drept “neîntemeiate”; aceasta a respins ferm teza consolidării forțelor NATO la granița cu Belarus și a reiterat “poziția puternică de apărare” pe care și-o asumă Alianța.

Notă: La 22 august s-a finalizat cea de-a doua etapă a aplicației militare NATO Defender Europe-2020, pe teritoriul Poloniei.

Președintele Ucrainei Volodimir Zelenski a declarat că, dacă ar fi fost în locul lui Lukașenko, ar fi dispus repetarea alegerilor prezidențiale.

1. Un posibil scenariu rusesc

Numeroși analiști independenți din Belarus, precum și experți din Ucraina, R. Moldova, România și Federația Rusă, apreciază că, dimpotrivă, în timp ce Lukașenko dislocă trupe suplimentare la granița vestică a țării, la frontierele cu Polonia și Lituania, principalul risc de natură politică și militară îl reprezintă în continuare o posibilă intervenție hibridă (politică și militară) a Federației Ruse în regiune.

Arsen Sivitski, directorul Centrului pentru Studii de Politică Externă și Securitate de la Minsk, prognozează că Rusia va primi din partea Vestului “undă verde” pentru democratizarea Belarus, prin înlăturarea de la putere a lui Alexandr Lukașenko de pe scena politică. În acest sens, Kremlinul ar putea fi gata de legitimarea unui “guvern paralel/alternativ” al Republicii Belarus ca membru al unui posibil dialog național; dialogul național ar putea fi manageriat de către Rusia și OSCE ca garanți externi, iar formatul dialogului ar putea fi Lukașenko – OSCE – Comitetul de Coordonare / Guvernul Alternativ din Belarus – Federația Rusă. În acest sens, Kremlinul ar fi propus deja Berlinului, Parisului, Varșoviei și Bruxellesului (se încearcă și obținerea unui acord în acest sens din partea administrației americane) modelul “moldo-armean” de soluționare a crizei din Belarus, bazat pe: presiunea comună a Rusiei, Vestului și guvernului alternativ din Belarus asupra lui Lukașenko în vederea alungării acestuia de la putere; recunoașterea unui format de relație specială între Rusia și Belarus din partea Vestului, în special în cadrul unor pacte militare; desfășurarea de noi alegeri fără participarea lui Lukașenko; dacă Lukașenko nu va fi de acord cu acest scenariu, Kremlinul ar avea undă verde din partea UE pentru o alungare de la putere a acestuia prin mijloace de forță / militare; se va produce astfel o menținere a Belarus în procesele integraționiste din spațiul post-sovietic coordonate de Rusia, precum și subordonarea sectorului de securitate națională al Belarus către Moscova.

În opinia expertului belarus citat, discuții privind un eventual consens între Rusia și Vest privind acest scenariu ar fi început chiar imediat după alegerile de la 9 august și se bazează pe faptul că atât Kremlinul cât și Bruxellesul îl percep pe Lukașenko drept “o figură toxică”. În acest moment, Moscova caută foști sau actuali oficiali belaruși care ar putea reprezenta și conduce, în cadrul viitorului dialog național din Belarus, “guvernul alternativ” (reprezentanții opoziției); după identificarea acestora, oficialii respectivi ar intra în Comitetul de coordonare, iar această structură ar deveni legitimă în fața Moscovei și ar putea reprezenta opoziția la viitorul dialog național, prioritar solicitând sprijin în acest sens Federației Ruse și UE / comunității internaționale.

Scenariul respectiv ar repeta astfel, cu respectarea particularităților locale, un prototip deja testat în regiune – modelul “moldovenesc” (Kozak) sau “moldo-armean”, bazat pe negocierea și convenirea acestuia între Federația Rusă și UE/Vest; în R. Moldova, implementarea acestui scenariu a facilitat actuala configurație a puterii de la Chișinău.