Peninsula Crimeea – șapte ani de la anexare
Autor: Dorin Melnic
S-au împlinit șapte ani de când Federația Rusă a anexat ilegal peninsula Crimeea, parte a teritoriului ucrainean. Kievul nu dispune de mijloacele de a-și reinstaura suveranitatea asupra Crimeei, cel puțin în viitorul apropiat. Nu înseamnă însă că Occidentul va accepta această anexare. În caz contrar, Kremlinul ar fi încurajat să creadă că, dacă anexează teritoriile altor state, nu are de ce să îi fie frică de consecințe.
Peninsula a trecut prin schimbări majore odată ce a intrat în componența Rusiei. Un număr mare de etnici ucraineni și tătari – aproximativ 140 000 – au părăsit peninsula din 2014 până în prezent. Tătarii crimeeni precizează că opresiunile și intimidările reprezintă o cauză directă a strămutării. În aceeași perioadă, circa 250 000 de persoane s-au mutat din Rusia în Crimeea (liderii comunității tătare afirmă că cifrele sunt mult mai mari). Fluxul a inclus în special militari și marinari, Kremlinul consolidând prezența militară în peninsulă, aducând noi submarine, combatanți de suprafață și avioane de luptă.
În 5 martie 2020, Rusia i-a interzis liderului tătarilor, Mustafa Dzhemilev, să mai intre în Crimeea timp de 13 ani. O interdicție similară (pentru 5 ani), care a fost prelungită, fusese adoptată imediat după anexare.
Judecat în absență în Crimeea, Dzhemilev, în vârstă de 77 de ani, este acuzat de posesie ilegală de muniție, utilizarea neglijentă a unei arme de foc și că a încercat să intre în peninsulă fără a avea drept de intrare. Acesta neagă toate acuzațiile , pe care le descrie drept motivate politic și asociate refuzului său de a recunoaște ocupația impusă de Rusia. Organismul de auto-guvernare al tătarilor pe care îl conducea a fost, de asemenea, declarat în afara legii după anexare.
Moscova a investit mai mult de 10 miliarde de dolari în subvenții și proiecte majore de infrastructură, cum ar fi podurile care traversează strâmtoarea Kerci, legând Crimeea direct de Rusia. Navele ucrainene sunt sancționate dacă trec prin strâmtoare. Pe de altă parte, mediul de afaceri a avut de suferit odată cu declinul turismului, care asigura un sfert din economia peninsulei.
În plus, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat recent că Peninsula Crimeea ar accepta ,,cu plăcere’’ autoritatea Kievului, locuitorii peninsulei neavând nici o problemă cu ,,reîntoarcerea mentală’’ în componența Ucrainei, din moment ce și-au dat seama că ,,Crimeea nu este Crimeea fără Ucraina’’.
Pe de altă parte, Vladimir Konstantinov, șeful parlamentului din Crimeea, a precizat că în peninsulă s-a reinstaurat pacea, salariile au crescut considerabil și că în mod dinamic se construiesc în Peninsulă drumuri, grădinițe și alte facilități.
Serghei Aksenov, guvernatorul peninsulei, a declarat că, datorită forării de noi fântâni, lansării aportului de apă Beșterek-Zuiski și altor lucrări, Crimeea nu se mai confruntă cu un deficit de apă potabilă. Până atunci, potrivit acestuia, Kievul a întrerupt alimentarea cu apă din Canalul Crimeii de Nord, conducând la o criză a apei în peninsulă.
În concluzie, spațiul post-sovietic este impredictibil. Chiar dacă ar exista o schimbare de regim în Rusia, nu avem o garanție că o conducere nouă ar adopta o politică diferită față de Crimeea.
Însuși Aleksei Navalnîi (în acest moment arestat, căruia Kremlinul i-a interzis să candideze la președenție în 2018) declarase că, dacă ar fi câștigat, ar fi inițiat un nou referendum pentru a determina cărei țări trebuie să îi aparțină peninsula. Nici acesta nu ia în considerare opțiunea directă de a înapoia pur și simplu Crimeea Ucrainei.
Fără alte soluții la îndemână, Occidentul va trebui probabil să aștepte ca istoria să își urmeze cursul. Timp de 50 de ani, Statele Unite nu au recunoscut anexarea țărilor baltice de către Uniunea Sovietică, problema rezolvându-se de la sine odată ce Uniunea s-a destrămat. În schimb, Ucraina a propus recent o vastă inițiativă politico-diplomatică, Platforma Crimeeană, al cărui prim summit va avea loc în următoarele zile.
