Armata Uniunii Europene

Alexandru-Marian Crenganiș

După retragerea trupelor aliate din Afganistan, au reînceput în cadrul Uniunii Europene discuțiile despre crearea propriilor capacități de apărare. Această idee a fost lansată în anul 2018 de către președintele francez Emmanuel Macron, iar apoi a fost preluată de cancelarul german Angela Merkel, care a plasat tema în interiorul cadrului actual de funcționare a blocului comunitar.

În acea perioadă, decizia respectivă, chiar dacă a stârnit controverse, și-a găsit justificarea în creșterea semnificativă a ameninţărilor de securitate la adresa UE, în contextul mai larg al neîncrederii europenilor în politica externă a preşedintelui Donald Trump.

Subiectul a fost reluat cu ocazia semnării Tratatului franco-german de la Aachen, în ianuarie 2019, atunci când Macron şi Merkel au pledat din nou pentru crearea unei armate europene. Tratatul de la Aachen prevede intensificarea cooperării franco-germane în materie de securitate prin "aprofundarea cooperării în materie de politică externă, internă şi în domeniul apărării".

De asemenea, până ca această inițiativă să fie promovată în mod neechivoc, blocul comunitar a inițiat în ultimii ani o serie de inițiative corelate pentru a intensifica cooperarea în domeniul securității – PESCO, Fondul European de Apărare etc.

Aprobat în decembrie 2017, Planul de Cooperare Structurată Permanentă (PESCO) are obiectivul integrării comandamentelor, entităţilor din industria militară şi structurilor operaţionale a 25 de state membre ale Uniunii Europene. La proiectul PESCO participă toate statele UE, cu excepţia Danemarcei și Maltei (nici Marea Britanie nu participă la proiect).

Comisia Europeană susţine că Fondul European de Apărare, creat în 2017, „ar putea genera, în sectorul dezvoltării capacităţilor de apărare, investiţii totale de 5 miliarde de euro pe an".

În prezent, subiectul a fost readus pe agenda publică pe fondul eșecului americanilor în Afganistan. Mai mulți lideri europeni (de exemplu președinta Comisiei Europene și Însărcinatul cu politica externă a Uniunii Europene) au făcut referire directă la acest subiect.  

După retragerea americană din Afganistan, miniștrii apărării ai blocului comunitar au avut o întâlnire în urma căreia Josep Borrell a declarat că a venit momentul ca Uniunea Europeană să-şi întemeieze “propriul corp armat expediţionar”, concept considerat de mai mulţi politicieni europeni ca fiind doar un alt nume pentru o armată permanentă.

  Borrell consideră că incapacitatea Uniunii Europene din timpul evacuării ar trebui să fie „un semnal de alarmă”. Charles Michel, preşedintele Consiliului European, şi Thierry Breton, comisarul pentru piaţa internă, i-au dat dreptate şefului diplomaţiei europene. „Este clară nevoia unei apărări europene, iar aceasta nu a fost niciodată mai evidentă decât acum, după evenimentele din Afganistan. Sunt evenimente care reprezintă un catalizator pentru istorie. Uneori se întâmplă ceva care împinge istoria, creează o breşă, iar eu cred că evenimentele din Afganistan din această vară sunt un astfel de caz”, a declarat Borrell.

Tot în acest context s-a consemnat și propunerea ministrului german al Apărării, Annegret Kramp-Karrenbauer, privind înfiinţarea unei armate a Europei; aceasta ar trebui să desfăşoare misiuni militare mai rapide şi independente. Noua structură ar funcţiona sub umbrela Uniunii Europene. „Cred că articolul 44 din Tratatele europene ne oferă şansa de a lua decizii comune ale UE şi de a pune în aplicare misiuni europene de către coaliţiile voluntarilor din statele membre”, a declarat acesta.

De asemenea, Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat în discursul anul despre Starea Uniunii că Uniunea Europeană  trebuie să dobândească „voință politică” necesară pentru a-și construi propria armată.

 În discursul său anual privind starea UE în Parlamentul European de la Strasbourg, Von der Leyen, fost ministru german al apărării, a declarat că retragerea misiunii conduse de SUA în Afganistan și prăbușirea ulterioară a administrației președintelui Ashraf Ghani au ridicat întrebări îngrijorătoare. „În ultimele săptămâni au avut loc numeroase discuții despre forțele expediționare. De ce tip și de câte avem nevoie: grupuri de luptă sau forțe de intrare în UE”, a declarat Von der Leyen. „Fără îndoială, face parte din dezbatere – și cred că va face parte și din soluție”, a adăugat ea.

Aceasta a mai precizat că lucrează împreună cu Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, pentru a emite o nouă declarație referitoare la relațiile dintre NATO și UE, declarație care ar putea fi adoptată până la sfârșitul anului în curs.

Un summit al liderilor dedicat apărării europene va fi convocat de Von der Leyen și de președintele francez, Emmanuel Macron, în prima jumătate a anului viitor, când Franța deține președinția continuă a UE. „Este timpul ca Europa să treacă la nivelul următor”, a precizat liderul executivului european.

În schimb, Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, critică ţările care doresc să consolideze apărarea europeană prin înființarea unei forțe armate comune, subliniind că a crea structuri „concurente” cu NATO riscă să slăbească şi să divizeze Alianţa Nord-Atlantică. „Orice încercare de a slăbi legătura transatlantică prin crearea de structuri alternative nu numai că va slăbi NATO, ci va diviza şi Europa”, a avertizat Jens Stoltenberg.

Concluzii/evaluări: Lipsa unor investiţii susţinute în apărare din partea guvernelor europene, dar mai ales îngrijorările că o armată europeană ar submina NATO, se numără printre principalele obstacole în calea înfiinţării unui corp militar european. Este greu de prezis dacă această inițiativă va prinde contur de facto, deoarece nu toți liderii europeni sunt de acord cu inițiativa respectivă, iar în prezent blocul comunitar se confruntă cu probleme interne destul de mari – divergențele cu Ungaria și Polonia, criza sanitară, criza energetică, o nouă posibilă criză a emigranților etc.